Copyright @Delia Cristiana Stamate 2021

După ce m-ai părăsit, doar diamantele mi-au rămas.
Nu eram mai mult de o fecioară fără glas.
În grădină am săpat o groapă în pământ.
Aruncând inelul ruginit de al iubirii legământ.
Mi-am îngropat şi mie mâinile.
Poate-şi vor prinde rădăcinile.
Ochii i-am închis
Sufletul uitat deschis
Vă iubesc!
Pietre
Ale destinului,
Ce vă arătaţi
Sufletul rătăcit să împăcaţi…
Acum îl iubesc pe Dumnezeu,
Un diamant superm, al veşniciei zeu
Ce te-a trimis să şlefuieşti bijuteria
Fiecărui îndrăgostit, până ce-i vei venera materia.
Şi-n fiecare zi până la sfârşit, voi plânge
Tatuându-mi sufletul cu diamantele murdare ce le voi strânge.

PS. Versurile poeziei descresc de la 10 la 1, iar apoi cresc de la 1 la 10. Poezie publicată în Revista “Poezii pentru sufletul meu”, Nr.4/2020, p.26, Montreal, 2020.