Numărul 14. Monologul

Copyright @DCS 2021

E cald şi am obosit să mă cred nemuritor,
azi aş putea accepta că viaţa de apoi a fost înainte,
beau rom şi sunt de acord cu despărţirea,
cu bătrâneţea, cu boala, cu tot ce vreţi.

Ce scurtă durere în inimă e…certitudinea,
Un fulger fără tunet și totul revine brusc la normal,
înţelepciunea se strecoară printre tufişuri,
și dragostea mea e doar o maimuţă odihnindu-se.

Câteva cuvinte se rotesc în jurul unei flori,
oboseala e mai plăcută decât sărutul,
hai să lăsăm la o parte planetele, stelele,
dacă putem, de ce să n-o facem, te rog.

Source: http://www.unsplash.com

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s