Copyright @DCS 2021

Suntem muzee de frica,
ne ia salcia în brațe și ne ridică și ne pune-n brațele LUI
Dumnezeu, iar El se uită-n ochii noștri
și ne spune să ieșim pe ușa din spate…

Suntem actori de teatru,
după spectacol, fugim repede repede după scenă
la ultimele aplauze, dar nu ne oprim decât în piața mare,
ascultând doar inima cum bate…

Ah, inimăăă…!
Ești doar o căldură roșie într-un oraș părăsit
care mai ascunde din când în când un cântec vesel
scris de un străin pe sumbrele ei străzi…

căci tempus fugit*.

*tempus fugit = timpul trece

•