Copyright @DCS 2020

M-am închis în templul sufletului tău

Şi nu mai plec de aici niciodată.

Pereţii mari de catifea mă strâng şi-mi şoptesc

Că orice urmă de dragoste îţi este luată.

Cerul se-nchide într-un trandafir de foc

Lăsându-şi testament ultimele ploi drept cuvinte.

Demonii mă prind în patima ta nedesluşită

Rupând cu sete din visele mele sfinte.

Altarul arzând aprig va fi locul unde

Fac dragoste cu o cobră însetată.

Muşcăturile ei sunt scrisori înapoi spre rai

Ce-ţi vor reda negreşit fericirea furată.

În camera părăsită a secretelor tale

Manole va redecora alături de mine.

Când te vei trezi, nu vei şti că acestea ţi-au fost

Ultimele dimineţi galbene născute din suspine.