Copyright @DCS 2020

HB : Post Mortem

Un monolog surd

Motto: “Orice te ajută să ventilezi…”

Să intru în piscina aceea, să am în gând doar paharul de vodka de pe marginea ei și țigara clandestină… abandonată acolo, în scrumieră, lângă o brichetă cumpărată din Paris pe care nu am folosit-o niciodată.

M-am lăsat de fumat, dar pofta există. M-am lăsat de băut, dar pofta există.

Să scriu aceste rânduri cu gândul la scena în care D. credea că se va sinucide și-i treceau prin cap o grămadă de gânduri, dar ca autor știam că va fi scoasă foarte repede la suprafața apei și nu va fi lăsată să moară. Scopul nu era să moară, scopul era să vadă cât de mult își dorește să lupte pentru viața ei. Știam că este doar un joc și că de acolo începea adevărata acțiune.

Să retrăiești ceva ce ai scris cu anii în urmă și să simți fiecare moment.

Să simți solitudinea lui D., a unui personaj, pe care l-ai creat, în cel mai pur detaliu, sa îi simți fiecare moment depresiv, fiecare doză de adrenalină și să te gândești ca om, retrospectiv la dessin-ul uman… să cunoști fiecare criză a personajului pe care îl scrii înainte să o trăiască, cred că este cel puțin o formă de artă.

Să atingi paroxismul, doar prin felul de a fi. De a respira. Să trăiești un personaj pe care l-ai creat, în anumite momente, în anumite rânduri, să te umple goliciunea lui.

“Să te culci cu un gând și să te trezești cu o idee…”

Să construiești un personaj care devine criminal în serie și căruia să-i simți inocența în primă fază…

De asemenea, să fie ca personajul creat de mine să fie descris de către altcineva – co-autorul meu, în cele mai perfecte detalii, prin prisma personajului său, care întruchipează răul etern:

“Îmi place totuși disperarea ei, are un parfum atât de dulce…Aproape că-mi aduce aminte de ceva…trebuie să o las să se simtă…abandonată.”

Ulterior, singurul lucru pe care ți-l spui, fiind scriitor, autor și co-autor, când încerci să găsești liniște în tot haosul pe care îl trăiești este… să nu lași artistul din tine să ardă, niciodată, căci dacă arde artistul, cerul va plânge iar. Iar ploaia lui e surdă…

Va urma