copyright @DCS 2019

Să simți cun te îneci încet
Dar discret,
Cum simți dezamăgirea, uitarea și
iubirea
Care trec pe lângă tine cu o ușoară adiere
De vânt.
Si nu mai simți nimic,
Decât durere, nepasare si uitare.
Și-ți dorești să fii Gogol sau Dostoievsky sau chiar
Cioran
măcar știi că ai atins stelele și că ai scris despre cum se simte mângâierea lor.
măcar știi că nu ești degeaba,
și că încerci să fii un actor pe strada ta în devenire:
Un suflet pierdut. În negura timpului,
ce servește ca desert la cină – eternitatea.

PS. Ce păcat ca am intoleranță la zahăr și ca Arghezi spunea:

“geniul e un accident”,

iar un actor în devenire nu poate fi decât un accident nefercit.